Două muzee de sat și o vinărie, în sudul Moldovei

Muzeul de Istorie și Etnografie din Slobozia Mare a fost lansat pe platforma Muzee de la Sat .ro, iar turul organizat cu acest prilej a legat trei opriri din sudul țării. Am mers cu grupul și vă povestim ce am văzut, pentru că fiecare dintre cele trei locuri arată un alt fel de a ține minte.

Cadrul lăsat Muzeului de Istorie și Etnografie din Slobozia Mare: satul întreg, din ortofotoplanul oficial.

Slobozia Mare: muzeul intră pe platformă

La intrare ne-au întâmpinat gazde în costum, cu pâine. Era ziua în care Muzeul de Istorie și Etnografie din Slobozia Mare intra pe platforma Muzee de la Sat .ro — adică ziua în care un muzeu sătesc, ținut până atunci de oamenii locului, capătă o fișă publică și un tur virtual pe care îl poate deschide oricine, de oriunde. Turul a fost organizat de Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării, Oficiul Național al Turismului, Călătorii cu Gust și Muzee de la Sat .ro.

Potrivit fișei de pe platformă, muzeul adună peste 11.000 de obiecte, expuse în șase săli. Se văd de la prima privire ștergarele brodate, de secol XX, întinse pe pereți ca niște pagini; costumele de sărbătoare pe manechine, fiecare cu fișa lui scrisă de mână; vasele de lut pe rafturi. Nu e o expunere făcută de un scenograf. E o expunere făcută de niște oameni care au știut exact de la cine provine fiecare lucru.

Costume tradiționale, Muzeul de Istorie și Etnografie din Slobozia Mare.

În „Casa Bunicilor" am găsit leagănul. Într-o cameră în care totul e păstrat cum trebuie, leagănul e obiectul care nu lasă loc de comentarii: cineva a fost legănat acolo, iar cineva l-a păstrat suficient de mult cât să ajungă la noi.

Ultima sală e Sala Memoriei, dedicată războaielor, deportărilor și foametei. Acolo grupul s-a oprit din vorbit. Sunt muzee pe care le vizitezi și muzee care te opresc; al doilea fel e mai rar. Muzeul este prezentat și pe site-ul zonei Lunca Prutului, în aceeași regiune de sud în care se află Rezervația „Prutul de Jos".

Avdarma: numele locurilor, așa cum le spun oamenii

A doua oprire a fost la Muzeul de Istorie a satului Avdarma, în UTA Găgăuzia. Panoul de la intrare e bilingv, în română și în rusă, iar satul își arată atestarea: 1563. Muzeul însuși este mult mai nou — a fost inaugurat în 2011, la 200 de ani de la stabilirea coloniștilor bulgari-găgăuzi în localitate — și strânge 1.174 de artefacte, între care arhiva bisericească a Bisericii „Sfântul Mihail", păstrată din 1820 până în 1944. O arhivă de un secol și un sfert, într-un muzeu de sat.

Cadrul lăsat Muzeului de Istorie a satului Avdarma.

Lucrul care ne-a oprit pe noi a fost altul: o hartă a toponimelor, „Toponimika". Numele locurilor din hotarul satului, așa cum le spun oamenii de acolo — nu cum apar în nomenclatoare, ci cum se aud când cineva vă explică pe unde s-o luați. Cineva din sat s-a așezat și le-a adunat.

Pentru noi, care facem hărți, asta nu e o curiozitate etnografică. Este un strat de date, cules de cei care au dreptul să-l culeagă. Un asemenea inventar poate fi verificat, poziționat și publicat mai departe ca hartă interactivă, iar valoarea lui nu vine din tehnologie, ci din faptul că numele sunt corecte. Partea grea a fost deja făcută, în sat.

Tot acolo am văzut costumele tradiționale găgăuze, scoase afară, la lumină.

Ambele muzee — și cel din Slobozia Mare, și cel din Avdarma — au pe platformă câte un tur virtual interactiv 3D. Pentru un muzeu ținut de câțiva oameni, asta înseamnă că poate fi vizitat și atunci când ușa e închisă, iar cine plănuiește un drum știe dinainte ce găsește.

Comrat: beciul, galeria și vinoteca

Ziua s-a încheiat la Vinăria „Vinuri de Comrat", societate pe acțiuni care lucrează din 1897 și se prezintă drept cea mai veche fabrică de vinuri din sudul Moldovei.

Beciul boltit ține loc de sală de degustare: piatră, boltă, tăcere. Mai departe se intră în galeria de maturare, cu butoaie de stejar aliniate, și în vinoteca subterană, unde sticlele stau culcate sub plăcuțe scrise de mână — colecția „Pastoral", anul 2010, printre ele.

Vinoteca subterană, Vinăria „Vinuri de Comrat”.

La final, „Legenda Vinului": Saperavi, Cabernet, Chardonnay, Muscat. Patru soiuri, povestite pe rând.

Trecerea de la două muzee sătești la o vinărie nu e o ruptură, ci logica unui traseu: primele două opriri arată de unde vin oamenii locului, a treia arată din ce trăiesc. Un tur ține minte mai bine când are amândouă.

Ce am lăsat în urmă

La Slobozia Mare și la Avdarma am lăsat câte un cadru cu satul văzut de sus, în întregime. Imaginile sunt făcute din ortofotoplanul oficial al Agenției Geodezie, Cartografie și Cadastru (licență CC BY) — deci din date publice, la o rezoluție la care se disting casele și străzile. Cum arată astfel de lucrări puteți vedea pe pagina /ro/postere.

Un sat văzut de sus funcționează bine într-un muzeu tocmai pentru că nu explică nimic: oamenii se apropie, își caută casa, apoi casa părinților, apoi drumul pe care merg de patruzeci de ani. Restul vine de la ei.

Mulțumim organizatorilor — Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării, Oficiul Național al Turismului, Călătorii cu Gust și Muzee de la Sat .ro — și gazdelor: Muzeul de Istorie și Etnografie din Slobozia Mare, Muzeul de Istorie a satului Avdarma și Vinăria „Vinuri de Comrat".

Dacă aveți un muzeu sătesc și vă gândiți cum să-l arătați mai departe, scrieți-ne numele satului și raionul.

Surse: fișele celor două muzee pe muzeedelasat.ro; vinuridecomrat.md · Fotografii: CODRUM, 2026 · Cadrele oferite: ortofotoplan © Agenția Geodezie, Cartografie și Cadastru, licență CC BY, geodata.gov.md; produs derivat realizat de CODRUM. Document cu caracter informativ; nu constituie document oficial.